Da, trăiesc!

Da, trăiesc! De fapt, da, mai am calculator, în schimb nu prea mai am timp (şi chef) de el. Însă presiunea blogosferică îşi spune cuvântul şi mă împinge ca nebuna să’mi pierd puţin timp satisfăcându’l. Aşadar, ce să zic, trec printro perioadă palpitantă din viaţă, care, paradoxal, îmi place. Se simte un progres pe toate planurile (PE TOATE !) şi asta îmi dă încredere şi mai mare.

Read Full Post »

Chefless

Dacă se aştepta cineva să revin în forţă, după 2 săptămâni de inactivitate pe blog, aşteaptă degeaba. N’o s’o fac, pentru că în ultima vreme nu s’a întâmplat mai nimic notabil. Casă-muncă şi invers. Monoton. Stresant de monoton. Dar nu mă plâng. Pe lângă faptul ca n’au prea fost întâmplări, chestii notabile, la fel ca şi acum 2 săptămâni sunt tot ‘chefless’. Nu’mi vine să scriu. Deschid computerul şi mă plictisesc instant în secunda următoare, orice site aş deschide, inclusiv blogul. Postul ăsta îl scriu aflându’mă în aceeaşi stare avansată de lene combinată cu plictiseală. Crunt de complicată situaţia. Dar pentru că tot ce’mi vine acum în minte sunt chestii legate de locul de muncă, fac o mică recapitulare a primei luni, cu plusuri şi cu minusuri.

Read Full Post »

Stare de spirit

Sunt obosit. Obosit psihic. Îmi vine să urlu, să înjur, să mă descarc, însă nu vreau să plec nicăieri. Vreau să stau aici, la stres, la bătaie de joc, la greu. M’am obişnuit, îmi place. N’am chef să scriu. Mi’e somn.

Noapte bună.

Read Full Post »

Taxa de şmecher

Sunt câteva zile de la ultimul articol scris, fapt ce se datorează programului extrem de încărcat din ultima perioadă, deci ar fi multe de povestit. Însă în momentul de faţă m’am ‘montat’ în faţa computerului în speranţa de a mă amagi că oboseala ce nutreşte în fizicu’mi este inexistentă şi că cele 24h de muncă, recent încheiate, nu m’au afectat absolut deloc fizic/psihic. Bullcrap! Sunt terminat ca bateria, iar ultimele ore au fost un adevarat chin!

Read Full Post »

Stop!

Până când poţi regreta deciziile pe care le’ai luat în trecut? Până când constaţi că nu mai ai vreun sorţ de izbândă în a mai repara ceva. Te macină pentru ca ştii că ai greşit, plus că regreţi enorm (deşi nimic nu se regretă! niciodată!) si încerci să faci ceva, să schimbi ceva, însă nu’ţi iese nimic. Atunci înseamnă că n’ai făcut suficient şi realizezi asta, după care încerci să răzbeşti, să schimbi iarăşi, dar nu, tot nu iese. Şi’n momentul ăla apare raţiunea şi apar sentimentele. Şi te’ntrebi, oare mai merită să încerc să fac ceva, să schimb ceva? Sigur că da, însă merită doar în cazul în care observi un rezultat, un progres (si chiar progresai!). Însă, când ţi se taie craca din nou, realizezi că n’ai dat înainte deloc! Şi pentru ce să te mai macini, pentru fost’au vremurile frumoase’odată? Nu, te obişnuieşti cu ideea că nu mai e nimic de făcut şi renunţi împăcat cu gândul că ai încercat (măcar tu) să faci ceva, decât să te închizi în tine şi să mimezi indiferenţa.

În viaţa fiecăruia există un moment de cumpănă în care i se resetează complet comportamentul, mentalitatea, caracterul.

Al meu e acum.

Read Full Post »

Flashback

21 ani, 21 mai. Dacă m’aş fi născut cu 11 ani mai târziu, acum aş fi avut 10 ani, însă peste 11 ani aş fi împlinit 21 de ani, pe 21 mai, în 2021 :)) Aş fi fost dat dracului! Eu şi sfârşitul lumii. Dar să revenim. Cu bune, cu rele, cu momente frumoase, cu momente mai puţin frumoase, am mai dat la o parte un an.

Read Full Post »